Abordarea diagnostica a infectiei cu SARS-CoV2

Raspunsul imun la SARS-CoV2

Virusul SARS-CoV2 este un beta corona virus cu similitudini cu alte virusuri respiratorii cum ar fi MERS, sau SARS-Cov1. Particulele virale se leaga pe suprafata celulei umane si, dupa intrarea in celula, replica ARN, dupa care are loc exocitoza. Pentru a determina raspunsul imun, sistemul imun innascut recunoaste structurile moleculare produse prin invazia celulei de catre virus. Evidentele de laborator au aratat ca raspunul umoral cu productia de celule T impotriva SARS-CoV2 este important pentru recunoasterea si distrugerea celulelor infectate, in special la nivelul plamanului celui infectat. Apoi, aceasta infectie determina producerea de anticorpi IgG, care initial vizeaza proteina N si care pot fi detectati in ser inca din ziua a4a de la debutul afectiunii, cu cea mai mare rata de seroconversie a pacientilor pana in ziua a14a (2).

In perioada de incubatie si stadiile incipiente, doar ARN ul viral, si, in masura mai mica, antigenul viral, pot fi detectate prin tehnici moleculare si serologice, pe probe luate din tractul respirator superior. Dupa cateva zile raspunsul umoral incepe sa se dezvolte, suprapunandu-se cu identificarea directa a patogenului. In timp ce detectia ARN viral este principala metoda diagnostica pentru SARS-CoV2 si permite confirmarea cazurilor infectate, nivelul ARN scade rapid si, dupa cateva saptamani, ARN ul viral si/sau antigenul, vor fi, in general, nedetectabile, in special daca ARN ul este testat din swab nasofaringian si nu din aspirat traheal. In acele cazuri, suportul laboratorului vine prin testarea serologica care detecteaza raspunsul cu anticorpi specifici (4,5).